Fotografia unui copil internat intr-o sectie de toxicologie. Se specifica in descriere ( pe care m-am luptat sa nu o citesc) ca este un copil orfan, bolnav, internat si singur. 

Nu pot sa citesc tot articolul. Ma gandesc la el cum are nevoie de cineva si nu este nimeni acolo. Cine ii tine mana pe frunte sau cine ii citeste cateva randuri? Ma doare pe mine. Nu pot sa-mi imaginez cum il doare pe el.  

Nu mai stiu inainte ce simteam dar de cand am copilul meu nu mai pot privi copii ce sufera. 

Ochi tristi si goi. Nu le spune nimeni „Da, e greu uneori” sau „Cand esti pregatit, mami” 

Imi pare rau ca nu pot sa te ajut. Imi pare rau ca nu pot sa-ti alin durerea in nici un fel. Imi pare rau ca mamica ta nu e langa tine. 

Vei reusi! Esti bun, frumos si cu inima de leu. Sa stii ca e greu uneori dar trece si e dreptul tau iti dai timp sa fii pregatit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s