#vremeaaia

Anul trecut pe vreme asta incepeam terapia. Am hotarat sa sun la „numarul ala” dupa cele 10 zile de febra ale lui Radu si prea mult din toate.

M-am prezentat cu un tricou lalai si parul „motz”, cu lacrimi in ochi, muulte cuvinte in gat si gandul la Radu.
Am spus toate ideile, si bune si proaste, pe care le avusesem in ultima vreme. Asa sunt eu, incep cu concluzia!

Undeva la finalul primei sedinte, printre suspine, am zis ” Stii, eu acum sunt bine dar vreau sa ma pregatesc pentru atunci cand lucrurile nu vor fi la fel de bune in viata mea.”

Am mintit de doua ori.

O data ca nici atunci nu eram „bine” si doi : ca nu vroiam sa ma pregatesc pentru atunci cand in jurul meu va fi haos ci, realizez acum, ca vroiam sa invat sa fiu bine tot timpul.

Da, nu fac fata bine frustrarilor.

Mai bine alerg 10 km sau mai bine fac curatenie luna in casa. Ceva sa obosesc bine de tot.

Acum ma abtin sa fac asta, nu incerc sa ma extenuez sau sa ma inveselesc. Ci sunt asa cum sunt. Semi-trista, semi-vesela si fara increderea aia aproape absurda in fortele mele, pe care o am de obicei. Voi muta muntii mai incolo, oricum nu pleaca nicaieri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s