Terapie

Primul pas. Simt incaltarile de alergare in jurul talpilor. Siretul este destul de lejer, piciorul se freaca usor de interior.

Devin constienta de degetele de la picioare, urmeaza muschii gambei si copaselor, cei ai abdomenului, umerii uneori atat de incordati. Devin constienta de locul unde simt presiune sau durere usoara. Ajustez in functie de nevoie. 

Sunt atenta la fiecare respiratie, sa fie lejera, nefortata.

Ridic privirea si ma concentrez, de la sine, pe imprejurari. Mirosul dulce de flori de camp, aerul cald, soarele peste lanul de grau si padurea care incepe fix peste un kilometru.

Respir, miros, sunt atenta la mine si la spatiu, imi gasesc locul si ritmul. 

Primi 3 km sunt intotdeauna de incalzire, asa este la mine. Deja respiratia este reglata, am pasit tot traseul dus-intors, sunt prezenta.

In jurul kilometrului 5 incepti sa scoti din subconstient. Corpul a invata rutina iar mintea refuleaza antrenandu-se concomitent. Uneori reiau actiuni si vorbe si le las sa curga sau le „repar”; sentimente de furie sau multumesc si ma bucur, practic recunostinta. Pana la kilometrul 7 ai scos si tot scos tot ce ai avut de oferit pe bucata respectiva si te simti liber. 

Acum si corpul si creierul sunt un tot, cuprins de reflexe invatate anterior. Doar esti si alergi.

Picioarele par ca te duc singure, iti simti inima cum bate, te auzi cum respiri..

Pace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s