Intalnire „Scoala lui Radu”, despre limite.

Hello,

Azi a avut loc o noua intalnire Scoala lui Radu. Stii cat de fain e?

Poate suna putin pretentios cu temele noastre despre limite si traume si cu tot vocabularul din cartile pe care le citim dar asta este rezultatul faptului ca ne-am alfabetizat odata cu copiii nostri. 

Cine stia despre parentaj, limite cu blandete si timp special?! Ar fi fost bine sa stim de la ai nostri parinti dar e si mai misto acum, cand avem ocazia sa-i invatam noi pe ei. Sa zicem asa!

Am reusit sa discutam cam 30 de minute legate din 2 ore. Inainte parca reuseam mai mult DAR copiii nostri sunt acum mai mari si vor ceva mereu (ceea ce e ok) plus de asta minunata Elisa este si ea parte din Scoala acum. Deci sunt si mai voinici si mai multi. Crestem, crestem!

Nu intotdeauna gasim raspunsuri in cadrul intalnirilor noastre. Uneori ne dorim doar sa povestim. De data asta, pentru ca timpul a fost mai scurt am lansat doar cateva teme de meditatie:

1. „Poti duce un pacient doar pana acolo unde esti tu ca om”

Psihoterapeut Alina Comendant

Nu e minunata aceasta afirmatie?! Cat de completa, umila si vulnerabila.  Si ce calitati minunate ca sa tratezi oameni. Mi-a placut atat de mult! M-a dus imediat cu gandul la noi ca parinti. Cred ca este valabila pentru raportul parinte copil. 

A ramas aerul in suspensie cand am vorbit despre asta si ma bucur tare mult. Era ca si cum toata lumea din incapere a inteles..

2. A doua tema a fost partea taioasa a parentajului modern. Mai exact „ego-ul” si mrejele in care cadem.

De cate ori spui o fraza din Alfie sau Thompson mijind ochii la interlocutor, sigur ca n-a auzit si sigur ca va face ochii mari. Ce parinte bun si destept sunt atunci. Doar o secunda de orgoliu si e de ajuns sa altereze valoarea unui mesaj in care crezi din toata inima. Dar, deh, nu suntem perfecti.

3. In legatura cu punctul doi:

Am auzit ca fac parte dintr-un ” grup din asta care ar vrea sa schimbe lumea”. M-a magulit, desigur dar ma pune si pe ganduri..

Cred din adancul sufletului in ceea ce vreau sa devin ca om si parinte. Ador atat timp cat stiu ca sunt evolutie. 

Pun pret pe adevar, iubire, prietenie, natura. In acest caz ce se intampla cu mine daca al meu copil, crescut in adevar, iubire, prietenie si dragoste pentru natura, arunca un gunoi, o data, pe jos.

Inseamana asta pentru mine ceea ce insemna pentru parintii nostri sa le raspunzi in public, acum 20 de ani?!

Si daca raspunsul tau e da, nu cred ca e ceva gresit in asta, cred ca cel mai mult conteaza cum reactionam. Din orgoliu sau din principiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s