Fara cuvinte

Visez de mult la o saptamana a tacerii. O saptamana intreaga fara sa scot un sunet. Nu stiu de ce n-am facut-o inainte sa-l am pe Radu. Puteam s-o orican. Probabil nu eram atat de inteleapta. 

Mai cred ca lucrurile se aseaza de la sine si nu a venit momentul potrivit.

De la sine tacere?

Am implinit 30 de ani in Iulie si am fost la munte. Iubesc muntele, ma umple de frumusete. E imens si bland, uimitor de frumos.

Coboram de pe paltoul Bucegi iar cativa zeci de metri mai la vale era un cioban sprijinit in bata. L-am invidiat instantaneu. Inconjurat de frumusete, cu o gramada de timp la dispozitie pentru meditatie si propriile ganduri.

O luna cu oile prin Bucegi. Asta da calatorie initiatica. 

O luna intr-o vara. Zile cu multa tacere si mancare putin, mirosul ierbii, lacrimile din a treia zi si bucuria implinirii din ultimele trei zile. Cred ca m-as simtit mai curata. De ganduri, de toxic, de mersul in fiecare zi cu masina. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s