Transmaraton2017

De 2 ani aștept să alerg pe Transfăgărășan. Această cursă mi-a pus oxigen în creier, dragoste în inimă și bineînțeles, litere în degete.

O cursă de alergare, fie ea și mai scurtă, scoate din tine tot ceea ce ești deja. De aceea oamenii spun ca ajung să se cunoască pe sine mai bine în timpul unui maraton, de exemplu.

Perspectiva alergătorului:

La început vrei doar să te bucuri. E cel mai bun start pe care îl poti avea.

Nu te uiți înapoi, nu vrei sa știi cine te întrece sau cine va câștiga. 

M-am bucurat enorm pentru fiecare pas făcut. 

M-am simțit pregătită să măresc ritmul și am devenit competitivă. Am depășit și m-am simțit bine. Alergam bine, ușoară ca un fulg și am scos cel mai bun timp pe care l-am scos vreodată pe 10 km: 44 de minute. 

Perspectiva mami: Această cursă a avut tot timpul legătură și cu Radu. Mă gândesc în permanență la ce fel de exemplu îi dau. Când greșesc sau când reușesc ceea ce-mi propun. Astăzi am  reușit ceea ce mi-am propus.

Perspectiva soției:

Am pornit împreună în această cursă. Mi-am dorit de mult să alergăm împreună.

Credeam că o să-l întrec. Aseară la duș cântăream ceea ce îmi doream mai mult: să alerg alături de el (convinsă că ramâne în urmă) pentru că mi-am dorit atât de mult să alergăm împreună sau să continui în ritmul meu. Îmi vine sa râd de mine acum. Alex a luat-o înainte fară ezitare și am putut să-i admir spatele tot drumul. A depășit, alerga cu viteză, mă fluiera când mă zărea, îmi făcea cu mâna iar eu urlam la el „te iubeesc”, îl încurajam și a fost al naibi de bine și romantico-distractiv.

Perspectiva iubitorului de copaci:

Cauza pentru care am alergat a fost „Pădurea copiilor”. Reîmpădurirea e ca o operație de urgență care trebuie facută lumii. S-au strâns bani pentru o mică pădure. La anul pentru încă una și tot așa..mi-am promis să alerg din nou pentru cauza mea.

Oamenii din fundație sunt minunați, ca orice oameni mari puși pe fapte bune.

Perspectiva OM-ului care sunt

Mi-a venit să plâng de la atâta frumusețe. 

Mi-a venit să mângâi munții, păreau atât de catifelați.

Îmi venea într-una să-mi spun „Tu, fată, poți orice!” Nu știu de unde atâta putere.

Și mi-am spus atât cât am șimțit.

 Astăzi simt că am reușit să fiu cine vreau să fiu în fiecare zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s