Copiii, marea și Vadu

Aceasta, ca oricare altă aventură, are un început, o jumătate și un final.

Începutul:

Trei copii și doua fete, mamele lor, au plecat într-o escapadă (cum i-a zis Ana).

Au plecat cu mașina, copiii stând îșiruiți pe bancheta din spate, cele două fete ( chiar trei, pentru că una este în burtică, în fine, totul legal) stăteau pe locurile din față. În portbagaj aveau două corturi, unul proaspăt cumpărat, unul de înprumutat, saci de dormit, 3 valize trunki (unicorni, mașinuțe) în ele tot ce vrei și nu prea ai nevoie la cort, saci de dormit, saltele gonflabile de dormit, lampă de veghe pe baterii (la rubrica inspirația zilei), aripioare, prosoape, v-ați prins!

Iși poate da seama, oare, cineva după acest conținut unde mergeau cei 5/6 oameni?

Am plecat la mare și nu oricum ci cu cortul și nu la orice mare ci pe plaja Vadu.

Nu știam absolut deloc la ce să mă aștept. Era prima noapte la cort din viața mea și a lui Radu.

Noroc cu Ana și cu fetele. Despre Ana, gravidă cu cel de al treilea copil, aș putea scrie un articol separat. Poate l-aș numi Eroina de la Sfantul Gheorghe s-a mutat la Vadu. Nu cred că Ana și-a propus să bată toate recordurile prejudecăților legate de „ceea ce ar trebui sau nu să facă o femeie gravidă” dar atunci când mergi pe munte jumătate de zi și faci două escapade cu cortul în același trimestru (al doilea) de sarcină împreună cu două fete mai mari dar care devin si ele mici (ca orice copil și uneori adult) când sunt obosite, intri, vrei nu vrei, în cursa pentru „premiu”. Premiul este că ai intrat în folclor în formula : Dacă Ana gravidă a putut..

Și așa mi-am luat eu copilul de trei ani și am plecat la Vadu cu cortul!

Jumătatea:

E de ajuns să scrii pe gps Vadul Pescarului ( cherhanaua din Vadu) ca mașina să alunece cu viteză (pe autostradă) și lin (printre dune de nisip fin) până la limba auriu stralucitoare din Vadu. Drumul, contrar zvonurilor, a fost bun și ușor. Cred că a contat foarte mult că nu plouase de ceva vreme, altfel se putea vedea unde s-ar fi format bălți de noroi greu de trecut.

În dreapta câmp, în stânga câmp, în mașină entuziasm. Copiii mai mici abia deschiseseră ochii când am trecut ultimul val de nisip și am parcat aproape de plajă.

Mirosul mării, croncănitul pescarușilor, sunetul valurilor ca fond acustic provoacă imaginația oamenilor să inventeze expresii ca „părea că timpul stă în loc”.

Nimic asurzitor iar din toate aceste sunete, urechea mea a înțeles Liniște.

Nimic nu trăda ritmul naturii, ritmul vietii, de fapt.

Sălbatic! Câteva corturi așezate răsfirat, câteva colibe din stuf.

M-am declarat dintotdeauna un om al muntelui din toate motivele de mai sus dar acolo mi-am regăsit marea.

Jocul

Radu izbucnește în râsete și strigă „Fugiiiiți!” printre gâfâieli. Alergăm bezmetici pe plajă, vântul adie ușor.

Din cauză că marea s-a retras brusc ( un fenomen natural perfect normal datorat schimbării de direcție a vântului ) vedem câteva meduze eșuate , copiii le studiază fără sfială, până la urmă ajungând să le gătească (nevoia de bază) în felul următor:

– ciorbă de meduze

– pateu de meduze

Delfinii

Burțile lor albe luceau în soare când săreau arcuindu-se din apă. Erau mulți, în grupuri, nu chiar aproape dar am reușit să-i zărim cu toții. Se spune că la Vadu ai cele mai multe șanse să vezi delfini.

Corturile

Nu știu de unde ies copiii aceștia așa de „buni! Nu că nu am încredere în natură dar a fost de ajuns să vadă că încercăm să montăm corturile și au renunțat la joaca cu nisip, la baia în mare pentru muncă. Pentru a face ceva util si necesar.

Dacă vă spun că nu a stat unul să se uite, mă credeți?

Cu foaia în față, cu ei mulți să dea o mână de ajutor plus un băiat priceput cu ceva cuie extra ne-am instalat corturile de fix două persoane lângă un trunchi uscat de copac.

Mi s-a părut inspirat să ne apucăm din timp de ele pentru că apoi am putut sta la masă cât de târziu am vrut.

Sfat: nu uita să pui salteaua în cort înainte să o umfli.

Sfat: Pune totuși izoprenul chiar și sub saltea. Mie mi-a fost frig la un moment dat.

Când am terminat de instalat corturile cerul arăta cam așa:

Cherhanaua

Îmi venea să-i zic taverna dar ar fi fost o greșeală pentru că e altceva. Mai bun! M-am bucurat și atunci dar și acum că am găsit ceva atât de autentic. M-am bucurat pentru noi toți căci simțeam invidie fată de alte popoare (mediteraniene, în special) că reușesc să inspire o tradiție, un ceva vechi de când lumea. Mâncarea excelentă (poate doar cu mai multă sare – după gust), naturală, se simțea cât era de proaspătă, vinul dulce.

Cerul

Acum cred pe oricine spune că sunt miliarde de stele 🙂

Cred că a fost cel mai frumos și complet cer pe care l-am văzut.

Am văzut constelații și forme despre care citisem doar în cărți.

Doamne, chiar așa puțină răbdare am avut cu marea în viața mea, mă întreb?

Dar tu?

Finalul

Aș fi scris acum că de cer și delfini m-am bucurat cel mai mult dar desi sună atât de bine nu este egal trăirii.

Cred că am călătorit în timp și m-am bucurat cel mai mult… de tot!

Mulțumesc tuturor inimilor cu care am călătorit și cu care m-am întalnit.

Înălțați lumea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s