Cel mai bine e tot cu noi

Mi-a venit astăzi în minte că mai bine nu întrebi niciodată „Cum a fost fără mine?” Se poate să fi fost foarte bine și fără aibe legătură cu absența ta, că viața merge înainte și așa mai departe, dar nimeni nu vrea să audă asta așa că mai bine nu întrebi. Desigur că e foarte bine și în vacanță, fără să fie vorba despre cei pe care nu i-ai luat cu tine, în fine. Am avut timp se vede, pentru că m-am gândit la asta și la altele astăzi la un pahar de vin alb și o porție de paste în apropiere de Vatican.

Dar cum este în vacanță cu mine? La asta m-am gândit abia acum, pe seară.

Se întâmplă mereu ca eu să mă ocup mai mult decât Alex de organizarea vacanțelor. Ne consultăm desigur, dar tot eu aleg hotelul și stabilesc itinerariul. Din comoditate, desigur (a lui).

De cele mai multe ori aleg și hotelul. De data aceasta am ales fix după poze și după comentariile (cele pozitive 🙂 Relais Arco della Pace. Arată așa cum te aștepți și este fix în centrul vechi al orașului. Ce contează că a trebuit să schimbăm camera pentru că în prima nu funcționa căldura?! Sau că apa nu a fost niciodată fierbinte?!

Am preferat să mă plimb pe toate străduțele din jur și să absorb fiecare amănunt decât să-mi fac griji pentru altele.

Ei bine, așa este să călătorești cu mine!

Știu exact ce vreau să văd și mai știu că surprizele pot fi minunate dacă le cauți suficient, asta înseamnă că îmi place să mă poarte străduțele înguste prin tot labirintul lor. Sunt capabilă să merg zeci de kilometrii într-o zi pentru că știu sigur că sunt lucruri de văzut: o plantă care urcă pe un balcon, o ușă minunat sculptată, o piață ascunsă între străduțe, o biserică din marmură.

După ce mi-am îndeplinit obiectivul : acela de a ne bucura vizitând Muzeele Vaticanului și the one and only Capela Sixtină, astăzi vroiam să văd și Fontana di Trevi. Neapărat!

Ploua ușor, plouase și mai tare dar mai aveam doar o zi și mâine n-ar fi fost timp și pentru asta.

Am negociat, am insistat și am plecat. In drum spre metrou a început să plouă și mai tare iar atunci când am ieșit în stația Barberini (Fontana di Trevi) ploua atât de tare încât pelerina mea și umbrela lui Alex nu mai făceau față.

Dar dacă ai veni cu mine în excursie și ar ploua torențial? Iar eu nu m-aș da de la nimic înapoi?

Am ajuns la hotel uzi la picioare și pe mâneci, Radu purtat se trezise și vroia să facă mișcare iar noi eram epuizați. Cum e Alex să mergi cu mine în vacanță?

Dar mai bine nu întreb…

Eu m-am bucurat de fiecare clipă, înțeleg de ce e atât de cunoscut locul și nu regret nicio clipă că m-am udat „puțin” pentru că simt ca a meritat! Măreția sculpturilor, culorile apei, întreaga atmosferă pe care o crea. Am simțit o emoție specială dar mai ales m-am simțit mică. Și mi-a plăcut pentru că uneori cred că mă ia valul.

Ador să vizitez orașe noi, să văd ce au de oferit dar și să mănânc de-e locului, privind printr-o prelată transparentă și prin ploaie, de ce nu, oamenii. Sigur merg mult de tot pe jos și ador să mă orientez pe hartă. Voi găsi la sigur cele mai bune locuri în care se poate mânca și magazine cu chestii mișto.

Cum este să mergi cu mine în vacanță?

Nu știu despre voi dar mie chiar îmi place!

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Alexandra spune:

    😘

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s