How to master your..ha!

Știi partea aia în care vrei ca și copilul tău să adoarmă ca tu să mergi să stai de capul în sufragerie, să citești câteva rânduri, să bei vin, să mănânci popcorn noaptea târziu, să faci sex cu partenerul tău, să te uiți la un film?

Partea aia în care tu stai drept nemișcat în pat, respiri regulat, încerci să faci pe mortul dar un mort surescitat de ideea turor posibilităților de mai sus? Apoi te gândești că se foiește, te-a „mirosit”, îți simte gândurile și uite așa mai urci un nivel la „fă pe mortul”.

Vei deveni expert în acest joc până face 6 ani și doarme singur sau probabil vei termina jocul și viața și popcornul..

În seara asta nivelul 6000:

19.45 Parcăm mașina în față casei, copilul doarme, a fost un weekend bun, am oferit, am primit, merităm cu toții acest final.

Copilul se trezește pe jumătate când ajungem în casă. Nu renunț, știu că are nevoie de somn, au fost zile pline.

Sting luminile peste tot, ne băgăm în pat.

Ne mângâiem, alintăm, cască.

„În curând, zic!”

Dau drumul la joc. Mă relaxez, respir adânc, închid ochii.

20.20 Copilul se foiește în continuare, mă strigă miorlăit la fiecare 10 secunde dar și cască. Îi răspund „Da, dragul mamei” sau „Da, puiule” cu cea mai bună voce a mea de joc : adormito-morăcănoasă.

20.30 Se scarpină de zici că am dat drumul la purici.

20.40 Liniște. Nemișcare. Din partea mea. Radu nu joacă același joc așa că se ridică în fund și cu o voce cristalină de zici că acum s-a trezit „Mă plimbi și pe mine puțin?”

Damn, he’s good!

Nu știu ce joc joacă dar e tare. Inventează reguli pe parcurs cum ar fi plimbatul la somn dar eu așa adormită cum par calculez ce ar fi mai bine să fac. Mă gândesc că e prea obosit și i-ar fi mai greu să accepte acum CĂ EU DORM așa că zic fie ce-o fi și-l duc câteva ture prin casă.

20.45 N-a adormit. Ne așezăm pe pat. Mă relaxez, închid ochii, fac pe mortul.

20.50 Se scarpină încă de acum 5 minute.

21.00 „Voi câștiga jocul acesta.” Mă cuprinde speranța.

21.20 Se foiește, se scarpină, oftează.

21.25 Mă gândesc că ar trebui să-mi pun pijamalele, n-am nici o șansă să câștig.

21.30 Radu adoarme alături de tatăl lui, eu ieșisem să-mi pun pijamalele.

Rămăsesem fără vieți:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s