Mai bine în doi.

„- Ai douãzeci de zile la dispoziție să naști că eu alt exudat nu mai fac. Tu știi ce mi-a făcut asistenta cu bețigașul ăla?!”

Îmi spune spune soțul meu la 7:20 azi dimineață, după ce a venit acasă de la recoltare. Trebuie neapărat să menționez că el a făcut această analiză doar ca să poată să fie alături de mine pe parcursul travaliului și în sala de nașteri.

Da, TRAVALIUL, acel proces prin care un trupusor de 4 kg străbate țesuturi și depărtează oasele șoldului ca să iasă din corpul mamei lui, la rândul ei ființă umană.

Dar EXUDATUL..

Sincer am și râs, venindu-mi în cap toate de mai sus. Toate textele despre bărbatul care zace de gripă, toate fotografiile cu ei la pat după o răceală..

Dar el, de obicei, nu e așa.

El este foarte rezistent. De exemplu a rezistat doi ani până să îmi trimită scrisoare de dragoste pe care i-o ceream de ziua mea, de Craciun, de Dragobete, de câte ori mă întreba ce cadou vreau. Doi ani și a meritat, o păstrez, o prețuiesc!

Nu se molipsește ușor. Poți să-l pupi și zece. minute fără să se ia și la el. Nu știi daca o face ca să te oprești sau să vadă cât reziști. Poate îi place. Mie sigur îmi place!

Nu se vaită. Bolnav, sănătos, vesel, trist tot puțin vorbește. Singurul lucru care îl face să vorbească mai mult este dacă tac eu. Mai multe zile.

Nu zace. Abia îl prinzi liniștit. Și atunci îți vine să-l pupi.. Vezi punctul doi.

Dap, ne distrăm dar ne și iubim, de fapt, cu gândul acesta am început să scriu aceste rânduri.

Sunt 12 ani de când ne cunoaștem, nu este aniversarea noastră dar simt ca și cum am fi într-un festival al armoniei.

S-ar putea ca lunile de dinaintea nașterii unui copil să fie pline de farmesc, grijă, iubire și suport sau poate că suntem mai odihniți (copilul mare are patru ani), poate că m-am lăsat ajutată mai mult , am tăcut, m-am oprit și am făcut loc pentru tine, pentru tot ceea ce ai de făcut pentru noi sau să ne spui.

Posibil și să fie că am citit „Femei care iubesc prea mult”

Posibil că mă gândesc eu însămi la mine pe atât cât pretindeam să o faci tu.

Poate că ne-am relaxat, poate că aveam nevoie de două zile împreună pe săptămână, poate aveam nevoie de Alintul de dimineață, poate aveam nevoie să ne reînoim glumele și să ne reînnodăm degetele. Să izbucnim în răs în loc să ne certăm.

Poate e nevoie să-ți mulțumesc că ai mers la fiecare control, ai participat la fiecare discuție, m-ai susținut necondinționat, ai completat un plan de naștere, ai mers la cursul de Lamaze. Poate toate cuplurile fac asta dar chiar și așa eu m-am simțit susținută și pentru asta îți mulțumesc.

Nu vreau să schimb nimic, vreau doar să nu uit în următoarele luni:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s