Viață

Vești de la țară

Miercuri. Buna Vestire. Am senzația că e doar o zi de duminică. Pe drumul național traficul este mai redus, nu am văzut nici urmă de armată. Nu e un sentiment rău, e chiar bine. Cum am zis, eram destul de izolată și înainte dar acum am și ajutor. Nu ne-am văzut cu alți oameni de 4 zile. Doar Alex a ieșit aseară pentru scurt timp.

Grijile mele s-au mai risipit în somnul bun de aseară și în filtrul foarte fin cu care am citit despre evoluția situației. Să țin minte asta: un somn bun și focus pe prezent. A mai observat cineva că a dat soarele pentru câteva minute?

Radu cum a deschis ochii m-a întrebat “Mami, mai e virus?” Voia să știe dacă sunt magazinele deschise pentru că avea nevoie de ceva din Lego Creator. În izolarea asta ne creăm amintiri grozave, nu pentru că înainte nu ne jucam dar pentru că acum ne jucăm ca și cum nu ar fi altceva de făcut.

Mi-am impus să fac zilnic mișcare. Ieri am dansat vreo oră iar astăzi am făcut întreceri cu Radu prin curte. I-am povestit despre chinezul care, în carantina fiind, a alergat un maraton în jurul a douã mese pe care le avea în sufragerie. Orice funcționează, zic.

Mi-a revenit curiozitatea și așa cum am zis des în ultima vreme: Mă întreb cine o să fiu la finalul acestor săptămâni?

Mai ales după ce va veni prima comanda de cărți din aceasta carantină: Grădina de sticlă, Ajută-ma să nu dispar, Învățare iar pentru Radu: Vrei să-ți spun un secret despre mami? și Șapte povești de noapte bună.

Arena Jocurilor Olimpice antice. Atena, 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s