Viață

1 Iunie, 2020

Curtea bunicilor este plină. Acum sunt trei iar vocile lor umplu spațiul dintre gardul viu și gardul de fier sau ciment. Păsărelele au zburat speriate din salcie, ciripesc în altă parte, unde se pot auzi între ele. Copilul de patru ani face ture cu jeep-ul de safari, copilul de un an jumate se cațără, ne strigă pe rând, vorbește cu toate cuvintele pe care le știe, i se pare logic dacă vede o vacă să zică și lapte, aleargă în toate părțile mânată de curiozitate iar copilul de jumătate de an privește și învată, gângurește și-și bea cu poftă laptele la umbră. E 1 iunie dar ar putea fi 5 mai sau 12 august.. Cireșele amare sunt aproape coapte, căpșunile de la ceilalți bunici stau în caserolă pe masă, zmeura și murul sunt încărcate de broboane verzi și acre, deocamdată.

Acesta este tărâmul tuturor posibilităților pentru copii. Aici, din scânduri se nasc lopeți, puști, pistoale, săbii, buzdugane, sulițe, armuri și sigur am mai uitat eu câteva, atât de multe sunt. Aici copilul își imaginează o casă din lemn doar a lui iar casa apare, o căsuță cu cerdac, prispă și perdeluțe la geam, aici te cațeri în locșorul tău din copac pe o scară veche de vapor, legată cu noduri marinărești de un fost militar la marină, aici dai la pui, iei ouă din cuib, mergi desculț prin pietriș, iarbă, găinaț.. nu glumesc deloc. N-ai cortul sau trambulina de acasă dar tot bifezi toate opțiunile la cele mai tari ateliere senzoriale pentru copii din marile orașe. De aici pleci cu ciobănescul Bucur la gârlă, cutreieri pădurile cu toporișca (tot din lemn) la spinare, înveți că floarea aceea e de Untul Babii, ciupercile care sunt bune de mâncat, cum se macină huruială la animale, cum cresc plantele în solar.

Dacă mă întrebi pe mine, nu e totul perfect. Nu e perfect dulcele în plus (chiar dacă e făcut în casă), nu ești înțeles tot timpul, auzi țipete des pentru că se vorbește mereu prea tare și uneori prea mult, nici evitarea frustrării copiilor nu este rețeta perfectă, ciocolata la cerere nu e perfectă (chiar dacă se dă pe pătrățele perfect desprinse de bucată), nici amintirile noastre nu rămân perfecte și clare și de aceea scriu aici, aici doar copiii sunt perfecți. Toți trei.

De la stânga la
dreapta: Ilinca, Radu și Ileana. Așa cum mi-i imaginez și peste 20 de ani. ❤️❤️❤️

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s